Monitoarele actuale, desi tehnologia a evoluat mult in ultima decada, nu sunt perfecte, iar procesul pentru alegere monitor poate fi foarte frustrant cind ai asteptari mari intr-un buget limitat, iar ceea ce primesti nu se ridica la inaltimea acestora pentru ca am observat clar cum in ultimii 2-3 ani si pretentiile cumparatorului au crescut simtitor, desi deseori nu pe masura bugetului. Parte din cumparatori au devenit mai informati, ceea ce nu este rau deloc, si nu mai cumpara la intimplare, insa am observat destule confuzii privind problemele monitoarelor. Nu va fi o lectura usoara ci mai degraba una ce presupune ceva cunostinte tehnice, probabil pe alocuri plictisitoare, dar daca vreti sa aflati la nivel informativ despre problemele monitoarelor ati ales bine site-ul! 🙂

Inca de la bun inceput vreau sa fie clar ca nu am pretentia unor postulate si totul se bazeaza pe experienta personala si pe tot ceea ce am citit si vazut, in ideea de a nu ma lasa pacalit la achizitionarea primului meu televizor LCD de catre vinzatorii din show-room-uri, care, credeti-ma stiu intr-o foarte mica masura pe ce lume traiesc, majoritatea fiind total lipsiti de cultura tehnica, contrabalansata in schimb de un tupeu nesimtit completat de o doza de inginfare si superioritate total nejustificate.

In ultima perioada tehnologiile bazate pe cristale lichide, LCD-uri, s-au diversificat destul de mult. Noi versiuni tehnologice cu caracteristici imbunatatite apar aproape anual, iar cea mai mare problema a acestora, pretul, a fost rezolvata. Monitoarele LCD (atentie toate sunt LCD, LED-ul desemnind doar un alt mod de iluminare ce a inlocuit CCFL-urile, asa cum probabil ati citit aici) au devenit accesibile oricarui buzunar pentru aproape toate destinatiile. Desigur segmentul profesional pentru gaming sau grafica e relativ scump, dar nu la aceste modele vreau sa ma refer. Acum 10 ani imi permiteam primul meu LCD un ACER de 17 de o calitate excelenta, cu un design superb, care costa aproape 17.000.000 ROL! Cam cit un PC de acum, dar si de atunci pentru ca totul a costat cca. 35.000.000ROL. Iar acest pret prohibitiv a fost motivul pentru care monitoarele CRT (chatodic ray tube) au mai supravietuit o vreme.

Alegere monitor problemele monitoarelor PC moderne

Am impartit problemele monitoarelor moderne in 3 categorii, problemele iluminarii, problemele matricii LCD si problemele implementarii. Desigur nu ma voi referi la defectele partii electronice, dar in general aceste probleme sunt sunt evidente pentru utilizatorul final, iar rezolvarea este intotdeuna returnarea, garantia sau eventual reparatia la un centru specializat (desi in putine cazuri se rezolva ceva).

Nu intotdeauna problemele discutate mai jos inseamna defecte, desi unele exact asta sunt. Sunt situatii cind trebuie sa alegeti cel mai mic rau, pentru ca nu uitati NU exista monitor perfect!

Problemele iluminarii

Pe masura evolutiei tehnologiei LCD si a incercarilor producatorilor de panel-uri de scadere a preturilor de cost, iluminarea a fost prima sacrificata consider eu. Iar ca sa explic de ce am sa va spun povestea iluminarii matricilor LCD.:) Initial sau folosit tuburile de neon CCFL ce produceau culori mai bune si iluminare mai uniforma, dar aveau dezavantajul consumului electric mai ridicat si erau si ceva mai scumpe. Din aceste motive au fost inlocuite cu LED-uri. LED-urile consumau mai putin si permiteau fabricarea unor monitoare mai subtiri. In rest nu au avut nici un efect pozitiv asupra imaginii, ba zic eu dimpotriva, pentru ca au pierdut din gamut-ul asigurat de iluminarea CCFL. A fost primul factor care a afectat calitatea imaginii LCD-urilor.

Cel care influenteaza cel mai mult calitatea imaginii e panelul, display-ul cu cristale lichide, adica LCD-ul propriu-zis, si din cauza ca LCD-urile cu iluminare LED sunt mai noi, tind sa aiba panel superior tehnologic, deci imagine mai buna, care insa este gresit atribuita de necunoscatori, LED-urilor. Iar pentru ca utilizatorii, cumparatorii sa fie prostiti de tot, odata cu inlocuirea CCFL-urilor cu LED-uri intra puternic in functiune marketingul producatorilor de monitoare, de reusesc sa schimbe pana si denumirea generica a monitoarelor din LCD in LED, ceea ce a fost total gresit si nejustificat, fiind de fapt vorba doar de schimbarea tipului sursei de iluminare. LED-urile la monitoarele care costa mai putin sunt albe, de unde si denumirea de White LED sau WLED. Functie de pozitionarea lor in spatele matricii LCD avem LED edgelit sau LED backlit (mai multe detalii le gasiti in articolul dedicat alegere monitor). Alternativa la W-LED sunt triade de LED-uri colorate in rosu, verde si albastru, asa numitele monitoare cu iluminare RGB-LED, ce  se gasesc doar in relativ putine modele profesionale la preturi foarte ridicate, ce nu se adreseaza consumatorului home-use, ce reusesc sa redea culori bogate, apropiate de nuantele naturale.

In incheiere imi place sa spun ca problemele iluminarii (care reprezint practic marea majoritate a problemelor monitoarelor moderne) vor disparea o data cu disparitia tehnologiei LCD. Iar inceputul sfirsitului a venit, fiind marcat de noua tehnologie OLED (Organic LED) ce nu mai are nevoie de iluminare externa. Primele produse au aparut deja pe piata dupa cum puteti vedea aici sau aici. 🙂 Desi va mai dura ceva timp pina vor deveni accesibile consumatorului normal.

Backlight bleeding-ul

Goana dupa scaderea preturilor de cost afectata de schimbarea tehnologiei de iluminare genereaza cel mai intilnit defect al monitoarelor backlight bleeding-ul. Ce este backlight bleeding-ul?

Backlight bleeding-ul se refera la problema unui panel expus intro camera intunecata, ce ruleaza o imagine intunecata, de a lasa vizibile, in jurul marginilor lumina de fundal ce asigura iluminarea matricii LCD in exploatare normala. Desi aceasta problema a existat de la inceputurile tehnologiei LCD, si-a facut aparitia mai pregnant odata cu trecerea la iluminarea LED, si a devenit o reala problema o data cu scaderea preturilor de fabricatie ale panel-urilor, probabil datorita coboririi nivelului QC-ului producatorilor. Ca sa fie foarte clar, acest defect nu ocoleste nici un tip de panel LCD, insa statistic vorbind cele mai multe raportari de bleeding major au fost semnalate pentru IPS-uri. Ca si regula o proportie ridicata de panel-uri indiferent de tehnologia folosita sufera de bleeding, insa pentru o proportie redusa sau foarte redusa, daca nu este deranjant in exploatarea normala poate fi considerata acceptabila.

Pe de alta parte bleeding major, cu o suprafata a panel-ului afectata intr-o proportie ridicata, la intensitati luminoase ce nu pot fi neglijate in exploatare normala, de cele mai multe ori determina returnarea exemplarului la vinzator/producator.

Trebuie sa specific ca, odata cu cresterea pretului modelele sunt mai putin afectate de backlight bleeding, nefiind totusi imposibil de gasit asa ceva si la modele pentru grafica profesionale. Pentru a verifica monitorul propriu un test il gasiti aici. Multi utilizatori, neinformati, confunda aceasta problema a panel-ului cu glow-ul de care von discuta ceva mai incolo, in ce consta, cind si cum se manifesta.

PWM, da sau nu?

Nu este un defect al monitoarelor daca asta va intrebati. Dar este sau poate fi o problema pentru unii dintre noi.

Ce este PWM (pulse with modulation)? Este o metoda ce permite controlul luminozitatii iluminarii.
Acest procedeu a fost folosit la CRT-uri, s-a propagat la iluminarea CCFL (cold cathode fluorescent lamp) si a ramas si la iluminarea cu LED-uri. Atunci cind un monitor este setat la luminozitate maxima, LED-urile sunt de obicei aprinse la putere maximă, 100 % . Daca se reduce setarea luminozității din meniul OSD , de exemplu , la 50 %, LED-urile au nevoie sa emita mai putina lumina. Acest lucru este realizat prin introducerea  unor mici pauze in care LED-uri sunt oprite pentru un timp foarte scurt . Cind reducerea setarii luminozității din meniul OSD continua, se poate ajunge in principiu pina la oprirea alimentarii acestora. Functie de aceasta setare stingerea iluminarii se face cu un anumit numar de cicluri pe secunda.

Acest lucru pentru iluminarea CCFL se intimpla ceva mai lin, lampile folosite avind o oarece inertie, in acest fel evitindu-se in general afectarea ochilor. In cazul LED-urilor, oprirea iluminarii se realizeaza practic instantaneu, iar riscul aparitiei oboselii ochilor devine important (au fost semnalate cazuri de aparitie a durerilor de cap, sau in extremis, greturilor sau chiar varsaturilor).Utilizarea LED-uri avind, evident, numeroase beneficii , inclusiv consumul redus de energie, mult mai puține substanțe toxice folosite, unele avantaje de calitate a imaginii,  s-a generalizat. De ce se foloseste acest procedeu? Pentru ca e simplu, eficient si costa putin. Problema provine nu din folosirea procedeului, ci din faptul ca aduce potentiale probleme asupra sanatatii umane, prin oboseala cauzata ochilor, iar aceasta chestiune nu poate fi evitata. Trebuie specificat clar ca nu toate persoanele sunt afectate la fel. Sunt persoane ce nu au simtit vreodata acest efect si probabil daca ar citi aceste rinduri ar zimbi. Pe de alta parte sunt categorii mai sensibile pentru care o alegere monitor flicker free (non PWM) este neaparat necesara.
In termeni reali diferenta pentru utilizatorul normal poate fi observata in acest fel:

Desigur ca intr-un final in urma presiunilor pietei producatorii au inceput sa implementeze si controlul iluminarii non PWM. E ceva mai scump desigur si nu atit de eficient (desi aceasta problema va disparea probabil curind). Tot mai multe modele sunt marketate ca fiind flicker free insa in realitate trebuie sa verificati cu atentie veridicitatea acestui lucru. Exista aici o baza de date cu modelele pretinse a fi flicker free, in care veti gasi modelele confirmate a fi flicker free. Desi par, nu sunt foarte multe modele, iar confirmate sunt si mai putine. Mai mult o parte din producatori au inceput sa upgradeze pentru noile loturi ale unor modele deja in fabricatie tipul de iluminare si va trebui sa fiti atenti si la acest aspect daca puneti ochii pe un monitor cu acest tip de iluminare.

 Daca doriti mai multe amanunte despre aceasta problema un articol bun il gasiti aici.

Problemele matricii LCD

Pot fi o multitudine, unele dintre ele depasindu-mi nivelul tehnic pentru a-mi permite sa vorbesc despre ele in cunostinta de cauza. Nu sunt inginer electronist specializat in acest domeniu, si de aceea ma voi limita la ceea ce e mai intilnit. De fapt intentia mea nu e sa va invat cum apar aceste defecte, mecanismul tehnic ce determina aparitia lor, cit mai ales in ce constau, cum se manifesta, si daca mai are rost sa sperati in remedierea lor. Este important de stiut ca o buna parte din aceste probleme nu sunt considerate motive de garantie de catre producatori (desi exista exceptii), distribuitori, retailleri si citeodata singura solutie este sa returnati produsul in termenul legal prevazut. Din acest motiv recomand cu putere cumpararea monitoarelor on-line, fapt ce permite returnarea lor no matter what in 10-30 zile conform legislatiei in vigoare. Din pacate legerea romaneasca nu accepta returnarea si in cazul in care produsul a fost cumparat de la magazin, showroom, etc in conditiile verificarii. Iar problema cu monitoarele este ca daca sunt verificate, sunt verificate doar pentru problemele pixel-ilor, despre celelate probleme retailler-ii preferind sa pretinda ca nu au conditiile tehnice necesare si nici nimeni care sa ii oblige sa le aiba.

Defectele pixel-ilor

Practic cel mai intilnit dintre defectele manifestate de o matrice LCD. Cel mai probabil ati fost in situatia să observati la un monitor cu cristale lichide unul sau mai multe puncte/pixeli care generau mereu aceeaşi culoare, indiferent de imagine. Acest lucru reprezinta o problema fizica a matricii LCD, ce poate aparea în timpul folosirii dar poate fi si o eroare de fabricatie ce a scapat QC-ului (quality control-ului) producatorului panelului. Voi incerca sa explic termenii pixel blocat si pixel mort.

Pixelul blocat nu este atit de grav precum un pixel mort pentru ca fata de acesta, pixelul blocat poate fi reactivat. E adevarat ca e necesar putin noroc. 🙂 Cum se identifica un pixel blocat? Practic este acel pixel care generează continuu, orice s-ar afisa, una din cele 3 culori (rosu, verde, albastru).

Pixelul mort, din pacate, va fi intotdeauna negru si de cele mai multe ori insemna ca nu este sub tensiune, in acest caz sansele de reactivare fiind minime. Un caz rar il reprezinta pixel-ul mereu alb, pixel-ul alimentat cu tensiune maxima continuu, asa-zisul pixel fierbinte. Si acest caz sansele de remediere sunt minime.

Pixelii defecti pot fi relativ usor de detectat, desi exista situatii in cazul unor rezolutii native mari pe diagonale reduse (full HD 19201080 pe 21,5 unde dimensiunea pixel-ului scade sub 0,25mm) unde acest lucru poate deveni ceva mai dificil. Vestea buna este ca pentru detectarea, in cazul pixel-ilor defecti si remedierea in cazul celor blocati, exista aplicatii specializate, ce nu garanteaza totusi rezolvare dar care zic eu merita macar incercate. Pentru detectie sunt o multime de aplicatii pe net, fiind de ajuns sa folositi Google. Mie cel mai profesional mi s-a parut acesta. Din tabelul Dead LCD screen pixels, selectati fiecare combinatie generatoare de culori. Pentru o detectare clara, evitati culorile pe 16 biti, frecventele mici de refresh ale imaginii generate pe monitor si folosiţi browser-ul in fullscreen.

Dupa identificare, desi, asa cum am mentionat, nu există metode sigure, sunt modalitati ce merita încercate. Astfel daca avem de-a face cu pixeli blocati putem folosi:

• Apasare zonei pixel-ului defect. Atentie! Metoda poate fi periculoasa pentru integritatea matricii LCD daca se aplica fara o minima precautie presiuni exagerat de mari sau se folosesc obiecte ascutite. Pentru ca nu avem de unde sti motivul tehnic al blocarii acelui pixel, daca moitorul nu mai face obiectul garantiei, asteptarea poate fi o metoda. S-au inregistrat foarte multe cazuri in care pixeli blocati s-au reactivat dupa luni sau chiar ani de zile.
• Folosirea aplicatiilor software. Exista aplicatii ce schimba rapid culorile pe display intr-un ciclu presetat. Daca acest ciclu este repetat in zona defectă, este posibil ca problema să fie remediată. Desi nu este ceva sigur, asa cum am avertizat de la bun inceput, au fost destule raportari ca software-ul a dat rezultatele scontate. O aplicatie freeware pentru acest scop, care mie mi-a placut, este UndeadPixel. Contine un identificator de pixeli blocati ce schimba culorile pe ecran. Aplicatia genereaza un ciclu de schimb al culorilor pe o zona redusa ca dimensiuni a panel-ului, ce poate fi mutata facil cu mouse-ul pe zona afectata de pixelul defect. Aplicatia trebuie lasata sa ruleze citeva ore.

Desigur aceste metode le puteti aplica si pentru pixelii morti, dar sansele relativ reduse de remediere ale pixelilor blocati prin aceste procedee, vor deveni infime pentru pixelii morti.

O remarca importanta inainte sa va apucati de detectia, remedierea pixelilor morti/blocati. Atentie! Este obligatorie curatarea atenta a suprafetei display-ului cu solutii si lavete specializate! (despre acest aspect, respectiv intretinerea monitoarelor si televizoarelor voi vorbi intr-un articol viitor) orice fir de praf, mai ales in cazul diagonalelor reduse, putind sa va induca in eroare. Iar apasarea unei zone a matricii LCD, unde pare ca ar fi un pixel defect, nu este de dorit!

Din pacate, asa cum am mai explicat, unul sau doi pixeli morti/blocati, nu sunt motive suficiente pentru remedierea problemei in garantie de catre firma de unde ati cumparat monitorul. Este adevarat ca exita politici diferentiate de garantie functie de producator si categorii de produse. Dell-ul are politica de zero dead pixels si daca nu ma insel ASUS-ul pentru modelele profesionale. In general e nevoie de minim 5-7 pixeli defecţi pentru ca firma  sa va inlocuiasca monitorul, dar cel mai bine e sa va informati pentru fiecare producator in parte. In general ori solicitati testarea pentru pixeli defecti la cumparare, dar pierdeti dreptul de retur prevazut pentru comertul online, ori comandati online, verificati produsul de toate problemele si daca va nemultumeste si considerati ca nu va multumeste, il returnati no matter what in termenul legal de 10 zile. O parte din retailleri au marit acest termen chiar si la 30 zile.

Defectele de uniformitate

Clouding-ul sau Clouding effect. Reprezinta un defect ce consta intr-o neuniformitate a matricii LCD, ce se manifesta prin pete albicioase pe ecran negru sau albastru. De multe ori este confundat cu backlight bleeding-ul sau IPS glow-ul. Cu backlight bleeding-ul e similar ca efect numai ca are cauze diferite. Backlight bleeding-ul se datoreaza sigilarii defectuase a panel-ului pe margini, lasind radiatia luminoasa vizibila, in timp ce clouding-ul se datoreaza in principal presarii matricii LCD peste o anumita limita, fapt ce duce la deformarea cristalelor. Apare in general de la depozitarea, manipularea defectuoasa la producatorul panel-ului sau al monitorului, dar si in timpul transportului.

La nivele reduse se poate obtine o ameliorare prin reducerea contrastului si a luminozitatii. In anumite cazuri au fost raportate ameliorari prin presarea usoara cu miscari circulare in jurul zonelor afectate cu o laveta din material moale. Insa totodata se poate obtine si o strivire mai accentuata a cristalelor lichide accentuindu-se efectul sau provocind chiar defectarea totala a panel-ului. In general se recomanda returnarea sau trimiterea la garantie. Daca efectul de clouding apare dupa terminarea garantiei, probabil datorat transportarii defectuoase, va trebui sa aveti in vedere un alt monitor.

Unghiurile de vizibilitate

Unghiurile de vizibilitate (explicate aici, in articolul principal) sunt o caracteristica importanta pentru alegere monitor, iar acest aspect nu trebuie neglijat. Nu reprezinta desigur un defect, insa pot fi o problema. Din pacate tehnologia TN, datorita specificului, sufera destul de serios la acest capitol. Desi in cazul TN-urilor producatorii indica 160-170°, acest lucru e valabil doar pentru modelele mai scumpe, iar in realitate dincolo de 140º culorile incep sa vireze spre tonuri de gri, acest aspect devenind pregnant la modelele ieftine unde practic imaginea poate disparea lasind locul unei suprafete in tonuri de gri.

In imagine aveti testul unghiurilor de vizibilitate pentru un model de monitor profesional pentru gaming, respectiv Benq XL2410T,  precursorul modelului Benq XL2411Z unde va asigur ca desi e ceva mai bine, totusi schimbarile nu sunt drastice. In acest caz vorbim de monitoare destinate mediului profesional. Ginditi-va cum stau la acest test TN-urile normale. O sa intrebati desigur cum de sunt acceptate, insa tocmai asta e si motivatia, in gaming-ul la nivel profesional nimeni nu sta sa le priveasca decit perpendicular pe suprafata panel-ului. Din acest motiv pentru home-use, unde utilizatorul mai priveste si un film, clip video, alegere monitor cu panel TN nu este indicata decit in cazul unui buget foarte restrins.

Pentru cei dintre voi care sunteti interesati in rezolvarea acestei probleme solutia este clara. Renuntarea la alegerea unui monitor cu panel TN in favoarea alegerii unui monitor cu panel ce incorporeaza tehnologii mai recente, respectiv IPS, PLS, VA. Problema este ca in general acestea sunt ceva mai scumpe plus ca au si acestea problemele lor. Iar cea care atirna cel mai greu in balanta NU este marimea timpului de raspuns ceva mai mare in cazul celor din urma, ci urmatoarele:

• VA-urile, reprezentate in principal PVA facut de Samsung si MVA facut de AU Optronics (detalii gasiti aici). Primul (de fapt ultima varianta S-PVA-ul) se gaseste mai mult in televizoare, pentru ca Samsung a cam abandonat tehnologia VA, incercind  sa copieze IPS-ul LG-ului (si reusind cu PLS-ulzic eu ceva mai bine!), iar MVA-ul (de fapt  vorbim de ultima varianta imbunatatita AM-VA) se gaseste in principal modelele monitoarelor BenQ, seriile GW si EW  fiind chiar foarte reusite, imbunatatind mult timpul de raspuns fata de generatia precedenta  si ajungand sa poata concura la capitolul asta cu alte monitoare. Panel-uri AM-VA mai echipeaza si parte din televizoarelel Samsung. Avantajul VA-urilor in general este contrastul foarte mare (cca.2500-300:1 real, nu vrajeala de marketing de 5000:1), dezavantajul major fiind insa scaderea rapida a contrastului, contrast shift-ul si schimbarea caracteristicii gamma, asa numitul gamma shift, cand nu-l privesti fix din fata. Pe de alta parte cand privesti fix din fata VA-urile tind sa prezinte efectul black crush in care gri-urile inchise vireaza spre negru, efect datorat tot gamma shift-ului si schimbarii contrastului in functie de unghiul de vizibilitate.

• IPS-ul, cu ultima versiune AH-IPS-ul, fabricat de LG, clonele lui, respectiv PLS-ul (cu ultima versiune AD-PLS) fabricat de Samsung si mai nou AH-VA-ul fabricat de AU OPtronics. Acestea au unghiurile cele mai largi de vizibilitate, fara scadere marcanta a contrastului si schimbari de gamma. Problema principala este ca producatorii de monitoare se zgarcesc si la monitoare nu folosesc aceleasi polarizatoare ca la televizoarele cu panel-uri IPS (A-TW polarizer), monitoarele IPS prezintind un efect deranjant de albire a imaginii cand le privesti dinspre unul din cele 4 colturi ale monitorului, efect numit white glow, off angle glow sau mai simplu IPS glow (cum puteti vedea aici). Iar problema devine deranjanta si in conditiile in care avem in vedere si contrastul mai redus al IPS-urilor in comparatie cu al VA-urilor, dar comparabil cu cel al TN-urilor.

Observati ca avem dea face cu fonomene similare, ceea ce se cheama off angle glow, white glow sau IPS glow pentru IPS-uri devine gamma shift pentru VA-uri. Desigur chiar daca problema e similara, manifestarea e diferita, datorita specificului fiecarei tehnologii. Daca la VA-uri apare o schimbare de gamma si de culori, pe langa scaderea contrastului, aceasta e diferita diferita fata de cea data de IPS. Astfel la VA-uri albul se intuneca si negrul se lumineaza putin, in timp ce la IPS-uri albul ramane aproape neschimbat si doar negrul se lumineaza foarte mult si incepand de la unghiuri foarte mici.

Ramane asadar la latitudinea fiecaruia sa aleaga raul cel mai mic, in functie de ceea ce-l deranjeaza mai putin: off-angle (IPS) glow-ul si contrastul scazut al IPS-ului sau gamma-shift-ul si black-crush-ul VA-ului. Ca sa simplific, cel putin la ora actuala pentru unghiuri de vizibilitate ordinea este IPS/PLS>VA>>TN.

Timpul de raspuns

Initial pina la aparitia overdrive-ului in tehnologia LCD timpii de raspuns erau masurati functie de tranzitia black->white->black (bwb), acesta fiind considerat dealtfel si timpul real de raspuns al unui panel, timpul ISO.
Daca la inceputurile tehnologiei LCD timpii de raspuns reali se situau undeva intre 16-42ms, o data cu avansul tehnologic sa reusit reducerea acestuia, functie de tehnologia folosite undeva intre 5-14ms bwb. Astfel cei mai importanti fabricanti dau pentru panel-urile lor valori reale clare ale timpilor de raspuns. LG da pentru IPS-uri 14ms bwb, AU Optronics da pentru VA-uri 12ms bwb, Samsung-ul da pentru PLS-uri 14ms bwb. Pentru TN-uri datele sunt ceva mai neclare. Fiind produse de mai multi producatori (Samsung, AU Optronics, CMO-Innolux, etc) timpii de raspuns reali se invirt intre 5-9ms bwb. In general valorile minime le gasim la monitoarele de gaming profesionale.

Ce este overdrive-ul? De foarte multe ori, atunci cind se vorbeste despre timpul de raspuns al LCD-urilor , se poate auzi acest termen Overdrive. Aceasta tehnologie a adus modificari majore in lumea monitoarelor LCD. Desi numita in mod diferit de catre unii producatori (ADCC, Impulse Overdrive, etc ), acelasi principiu tehnologic e valabil. Nu voi intra in amanuntele destul de complicate ale acestei tehnologii, dar in principiu pentru a descrie o imagine pe monitor, cristalele lichide trebuie sa fie rotite cu un anumit unghi pentru a forma o anumita culoare. Cu cit mai mare unghiul, cu atit mai mare timpul necesar pentru acest lucru, acesta fiind motivul primar pentru aparitia ghosting-ului. Desigur lucrurile sunt ceva mai complicate. Pina la aparitia overdrive-ului acest lucru depindea de marimea, numarul si viscozitatea lor, iar pentru a face alinierea in pozitia corecta asupra fiecarui pixel se actiona cu o anumita tensiune.

Din moment ce matricile LCD sunt inerte, aceasta tensiune nu a fost suficient de puternica pentru a face cristalele sa vireze destul de rapid pentru a evita ghosting-ul. Acest lucru a fost observat in principal la tehnologia VA, desi si TN-urile si IPS-urile/PLS-urile au avut semnalate probleme mai ales in zona umbrelor. Prin aceasta tehnologie s-a incercat calcularea in avans a pozitiei cristalelor in matricea LCD pentru urmatorul cadru/frame, aplicindu-se selectiv tensiuni marite fortindu-le sa ia pozitia respectiva ceva mai rapid. Pentru evitarea tensiunilor prea slabe sau prea puternice, toate noile tehnologii au fost supuse unor multitudini de teste cu privire la modul cu matricea comuta intre diverse culori, pentru ca o tensiune prea slaba nu va rezolva problema ghosting-ului, iar o tensiune prea mare va determina cristalele sa se intoarca/roteasca excesiv, generind o forma diferita de ghosting, asa numitul Corona efect, sau reverse ghosting-ul (vezi imaginea de mai sus). Este clar ca din aceasta tehnologie au avut de cistigat cel mai mult VA-urile, unde efectul de ghosting la primele versiuni era major. Au profitat desigur si TN-urile, IPS-urile si PLS-urile, imbunatatind considerabil nu numai calitatea imaginii prin disparitia ghosting-ului dar si responsivitatea in gaming. Cine vrea sa inteleaga mai mult despre aceasta tehnologie un articol excelent gasiti aici.

O data cu introducerea overdrive-ului a devenit o moda printre producatori masurarea timpului de tranzitie intre 2 nuante de gri, asa numitul timp grey to grey (gtg). Desigur dintr-o data timpii de raspuns au deveniti cu mult mai mici. Ce era inainte de exemplu 14 sau 12ms a devenit in specificatii 8ms sau chiar 5ms. Ce era 8 sau 5ms au devenit 4, 2 sau chiar 1ms gtg! Iar masina de marketing a marilor companii producatoare de monitoare a inceput sa isi faca treaba. Si si-au facut-o asa de bine, incit  dupa cca. 8-10ani marea masa a clientilor lipsiti de clutura tehnica considera timpul de raspuns cea mai importanta caracteristica a unui monitor.

Defapt toata povestea asta cu timpul de raspuns nu mai are de ceva timp tangenta cu realitatea, fiind doar marketing si n-ar trebui sa va intereseze decat daca aveti pretentii de jucator profesionist de Counter Strike. Insa atunci discutam de gamele profesionale de monitoare pentru gaming, dar chiar si atunci cel putin la fel de important e input lag-ul, adica intarzierea cu care monitorul afiseaza o imagine fata de momentul in care aceasta pleaca de la placa video. Iar de acest aspect nu vorbeste nimeni. O parte din acest lag este cauzata de viteza de reactie a cristalelor lichide (timpul real de raspuns) ce formeaza matricea LCD a panel-ului, dar o alta parte,  deloc neglijabila, de electronica inplementata in interiorul monitorului, prin care trece informatia video/imaginea pina sa ajunga la cristalele lichide. Din fericire in ziua de azi, datorita avansului tehnologic nu mai exista monitoare cu input lag de >60 ms cum erau la inceputurile tehnologiei de care vorbim, dar daca vreti sa atingeti performanta  la nivel competitional, profesionist acest aspect ar trebui sa fie primordial.

Pentru un utilizator normal, care nu joaca nimic la nivel competitiv n-are importanta ce scrie la specificatiile unui monitor pentru ca, 2ms, 4ms, 6 ms, 8ms gtg, toate sunt cam acelasi lucru.  Dupa cum am spus timpul real al unui panel scade cu greu sub 8ms (valorile de 5-6ms fiind rezervate modelelor pentru gaming profesional). De ce sunt cam acelasi lucru? Pentru ca, de fapt nu exista un timp de raspuns gtg unic, ci sunt o gramada de valori intre diferite nuante de gri, iar acele 2 ms nu reprezinta decat cea mai buna valoare din acea gramada. De fapt si pentru aceasta valoare sunt aspecte discutabile, avind in vedere ca procedurile de masurare nu sunt unificate (cum exista la procedeul bwb) fiecare jonglind din acele nuante de gri sa dea bine 😉 Lucrul nu trebuie sa va mire fiind cam la fel ca la unghiurile de vizibilitate unde au nerusinarea sa declare 160 de grade pe verticala pentru orice TN, care stim bine cu totii ca de indata ce ai coborat privirea cu 5 grade se intuneca imaginea iar culorile incep sa vireze.

In principiu la ora actuala pentru timpul de raspuns real lucrurile stau cam asa TN>VA>IPS/PLS, toate versiunile lor tehnologice respectind aceasta clasificare. Pe de alta parte toate sunt relative, si datorita implementarilor de calitate din ce in ce mai ridicata sunt TN-uri mai putin responsive decat multe IPS-uri asa cum sunt VA-uri cu unghiuri mai bune decat unele IPS-uri (vezi mai sus unghiuri de vizibilitate). E adevarat ca la IPS-uri se gaseste un oarecare echilibru intre cele 3 caracteristici principale ale unui monitor, fiind, datorita implementarii de calitate, cu overdrive bine reglat, de multe ori la fel de responsive sau chiar mai rapide decat majoritatea TN-urilor (nu fac comparatie cu TN-urile de top, cu exemplarele foarte reusite capabile de 120Hz, ci cu marea masa de TN-uri, alea normale la 60Hz) chiar daca scrie pe ele 6-8 ms gtg. Iar in plus , daca nu ati uitat, avand si cele mai largi unghiuri. Dezavantajul traditional al IPS-urilor a fost contrastul ceva mai slab, problema oarecum rezolvata in ultima vreme, acestea relativ acelasi contrast cu TN-urile, in anumite situatii (ma refer la panel-urile destinate segmentului profesional) chiar depasindu-le. Pana la VA-uri mai este insa mult, din acest punct de vedere, dar pe de alta parte, VA-urile schioapata in zona tranzitiilor dintre nuantele inchise, desi ultima generatie, AM-VA-urile, au rezolvat in buna parte acest aspect, totusi exista raportari de ghosting in scenele intunecate.

Pe de alta parte panelul TN, datorita avantajului ca este cel mai responsiv, este si singurul care, deocamdata (LG incearca si pentru IPS-uri), poate fi utilizat pentru 3D @120Hz. Totusi repet, daca unele exemplare de TN-uri de top sunt foarte responsive, nu inseamna automat ca marea masa de TN-uri e la fel de capabila, aici intrind doar modelele de TN-uri pentru gaming-ul profesional de la ASUS, Benq .

Adincimea de culoare

Un panel LCD, utilizeaza pixeli pentru a afisa o imagine pe ecran. Pentru a crea un pixelde culoare, panel-ul utilizează trei subpixeli pentru fiecare dintre cele trei culori primarerosu, albastru si verde. Numarul de culori pe care un monitor il poate afisa este determinat de numărul de biti folosit pentru a descrie un pixel, cunoscut sub numele deadincime de culoare, profunzime de culoare (in eng. depth) masurata in biti. Un monitorLCD standard, foloseste pentru o culoare 24 biti, ceea ce inseamnă ca folosește 8 bitide date pentru a descrie fiecare dintre cei 3 subpixeli ce formeaza pixel-ul. Acest lucrupermite fiecarui subpixel afisarea de pina la 256 nuante, ceea ce duce la aproximativ16,8 milioane de culori, atunci cand acestea sunt combinate pentru a forma un pixel colorat.

Acesta este standardul, si constructiv vorbind s-a dovedit a nu fi chiar ieftin. Inca de la bun inceput tehnologia TN a folosit 6 biti adincime de culoare, acesta fiind si motivul pentru care calitatea imaginii generate de un TN e considerata mediocra, in comparatie cu un panel IPS sau VA. Dar sunt ieftine iar datorita faptului ca tehnologic sunt relativ simple supravietuiesc in piata. Plus ca, deocamdata, sunt si singurele panel-uri ce permit frecvente verticale de 120-144Hz, o cerinta pentru gaming-ul la nivel foarte ridicat sau profesional. Si probabil pina LG pune la punct aceasta tehnologie si pentru IPS-uri asa va ramine.

Initial IPS-urile au facut pasul la normalitatea celor 8 biti. Primele IPS-uri (respectiv H[orizonta]-IPS, E[nhanced]-IPS) erau superbe, comparativ cu TN-urile, adincimea de culoare pe 8 bit facind diferenta. Nu cred ca in imaginea de mai sus trebuie sa va spun pozitia IPS-ului.  Au existat si variante profesionale, P[rofessional]-IPS cu o adincime de culoare in 10 bit, destinate mediului graficii asistate, editarii, etc. Toate insa erau foarte scumpe. Practic un IPS era inaccesibil consumatorului home-use normal. Si atunci LG a luat decizia de a trece inapoi pe 6 bit introducind in piata e[conomic]-IPS-ul, un panel ieftin, ce s-a impus pe piata budget a graficii, editarii multimedia, si nu chiar in ultimul rind gaming-ului la nivel moderat. O data cu imbunatatirea implemetarilor (a overdrive-ului) au fost imbunatatiti si timpii de raspuns, practic e-IPS-ul desi ceva mai scump decit TN-urile impunindu-se rapid pe piata mid-range. In 2013 insa LG a revenit la standardul pe 8bit cu A[dvanced]H[ighPerformance]-IPSinsa nu in totalitate. Astfel a lasat modelele budget si mid range pe 6bit mergind pe 8bit doar in cazul modelelor de top sau profesionale. Pe de alta parte producatorii de monitoare au reusit implementari superbe ale panel-urilor pe 6bit LG folosind FRC(frame rate control)-ul ce aduce calitatea imaginii aproape de panel-urile cu 8 bit reali. Mai nou algoritmii ce calculeaza diferenta de la 6 la 8bit (respectiv de la 18 la 24 bit/pixel) au devenit asa de avansati (Hi-FRC) incit in cazul unor modele de top cu greu mai poti deosebi diferenta de calitate a imaginii. Iar acesta e un lucru bun, calitatea imaginii comparabila cu cea a monitoarelor semi-profesionale devenind accesibila si user-ilor normali.

VA-urile Samsung (PVA-urile) si AU Optronics (M-VA-urile) inca de la bun inceput, au fost proiectate si fabricate in 8 bit adincime de culoare. In general modelele de mici dimensiuni sunt comparabile ca pret cu TN-urile, insa modelele normale sunt ceva mai scumpe decit AH-IPS-urile budget. Datorita problemelor cu nuantele inchise ele insa nu au ajuns niciodata sa concureze cu IPS-urile pe piata monitoarelor de top, in ciuda adincimii de culoare mari, impunindu-se doar pe piata televizoarelor datorita contrastului superior. Din acest motiv Samsung si AU Optronics au trecut la fabricatia IPS-ului propriu, PLS-ul si respectiv AH-VA-ul, ce au pierdut din contrast in favoarea calitatii imaginii. Ambele sunt produse doar in 8 bit adincime de culoare si se gasesc doar pe monitoarele relativ scumpe sau pe gamele profesionale.

Am incercat sa explic acest aspect al tehnologiei LCD pe cit am putut de simplu. In realitate lucrurile sunt mai complicate mai ales cind intram in zona modalitatilor de imbunatatire a adincimii de culoare, dithering si frame rate control. Alte modalitati de imbunatatire sunt folosite in cazul panel-urilor de 8 sau chiar 10 bit reali ajungindu-se la emularea culorilor pina la 10-12 bit/pixel, in cazul monitoarelor profesionale de top. Adincimea de culoare nu este practic o problema a monitoarelor, insa daca urmariti ca destinatie grafica este bine sa fiti informati despre acest aspect si sa cumparati monitorul dorit in cunoastinta de cauza.

Problemele implementarii

Desi cunostintele mele de electronica sunt limitate, voi discuta de citeva probleme destul de intilnite ce tin de proiectarea si calitatea electronicii implementate in fiecare monitor, pentru ca aceasta influienteaza major calitatea imaginii generate de panel.

Colour banding-ul

In cazul implementarilor de calitate redusa, in principal pentru panel-uri in 6 bit adincime de culoare poate manifesta color banding sau chiar dithering artifacts. Acestea se datoreaza in principal algoritmilor mai slabi folositi la FRC, iar problema se poate manifesta si la panel-uri pe 8bit, in cazul unor monitoare mai ieftine, sau de model mai vechi, mai ales  pentru nuante intunecate, dar nu e o regula.

Trecerea de la nuantele mai inchise la cele mai deschise, este evident ca trebuie sa respecte un gradient, nu sa se faca in trepte vizibile de culoare. Iar pentru acest lucru trebuie sa ocoliti monitoarele ieftine, cu o implementare de calitate scazuta, sau chiar indoielnica (ma refer desigur la monitoarele no-name) sau la modelele mai vechi, unde aceasta problema nu era foarte bine rezolvata.

Crosshatching-ul

E practic o problema ce tine de implementare, de electronica modelului in sine. Acest defect a fost intilnit pe modele de monitoare, nu pe cite un exemplar. Unii producatori l-au rezolvat, altii nu. E mai greu sa evitati asa ceva, mai ales cind sunt loturi care prezinta aceasta problema si sunt loturi care sunt ok, cu problema respectiva revizuita, sau care nu s-a manifestat.

In unele cazuri hasurile sunt mai fine si vizibile doar din apropiere, in altele sunt vizibile si clar deranjante. Pina la urma depinde de fiecare ce decizie ia daca dati de o asemenea problema. Oricum returnarea e singura rezolvare, pentru ca nu e considerata problema ce tine de garantie.

 Concluzii

Probabil dupa ce ati citit toate traznaile de care e in stare un monitor veti renunta la a mai cumpara asa ceva! 🙂 Acum redevenind serios, trebuei sa stiti ca situatia nu e atit de cenusiepina la urma sunt cu multi mai multi clienti multumiti decit nemultumiti, numai ca cei nemultumiti nu vor raporta pe forumuri ca monitoarele cumparate functioneaza absolut normal iar ei sunt clienti multumiti. Doar ghinionistii vor posta nemultumiti problemele lor, iar asta alimenteaza ideea ca problemele amintite mai sus sunt ingrijoratoare si trebuie sa ne lasam de sportul de a cumpara monitoarele firmei X sau Y. Din acest motiv nu am agreat niciodata indivizii care vin si proclama eu am luat monitorul X model Y si e plin de bleedingnu mai luati monitoarele firmei X ca nu sunt bune!!  desi jumatate din profesionistii imaginii din lumea civilizata foloseste firma X pentru monitoarele lor profesionale! De cele mai multe ori acesti indivizi nu cunosc nici macar 2 exemplare ale aceluiasi model, dar sa mai vorbim de 2 modele diferite ale aceluiasi producator

Ramine intrebarea ce trebuie sa cumpar?

Pentru gaming si grafica clar un IPS, AH-IPS defapt, dar nu din cele ieftine. Sau un PLS Samsung. Eu consider ca in ultimii ani IPS-urile au facut un pas inainte si 2 inapoi de la o generatie la alta, in timp ce VA-ul a mers inainte desi am impresia ca tehnologia incepe sa-si arate limitele. La fiecare generatie IPS parca s-a pierdut mai mult decat s-a castigat. S-a pierdut panelul pe 8 biti reali, timpul de raspuns mai mic si overdrive-ul setat bine, gamut-ul decent, si s-a castigat consumul de curent ceva mai mic si pretul accesibil unor mase mai largi de utilizatori. Daca acum 2-3 ani era de preferat un IPS unui VA, astazi sunt cam la egalitate sau chiar as zice ca VA-ul e cu un pas inainte, cel putin fata de IPS-urile ieftine de 21.5-23. In jocuri totusi IPS-ul e de preferat, din cauza ghostingului din scenele intunecate de care e mereu susceptibil VA-ul, asta fiind punctul lui cel mai slab. La tranzitii de la alb la negru poate fi foarte rapid si un VA, dar intre nuante apropiate de gri inchis tot are de suferit. Si pentru editare foto/video tot IPS-ul e de preferat, ca nu se schimba gamma si contrastul in functie de unghi ca la VA-uri (contrastul se schimba putin dar nu atit de puternic incit sa fie deranjant ca la VA-uri).

Pentru filme, multimedia in general, clar e mai bun VA-ul, defapt ultima versiune AM-VA-ul datorita contrastului superioar si negrului mai profund. In filme IPS-urile fara A-TW polarizer isi manifesta cel mai clar defectele: IPS glow-ul si contrastul redus. Totusi si de la VA-uri te poti astepta la ghosting in scenele intunecate, mai ales in jocurile rapide, chiar daca aceasta ultima versiune a facut un pas mare inainte in domeniul asta. Nu uitati de problema contrast shift-ului si black crush-ului frontal, adica daca va miscati spre lateral se vede clar cum se reduce contrastul, ceea ce n-ar fi o mare problema la un monitor care e facut sa-l privesti frontal, dar din pacate acest fenomen genereaza contopirea nuantelor inchise de gri cu negrul cand il privesti frontal, ceea ce poate fi neplacut in jocuri sau filme, pentru ca nu se mai pot distinge detaliile in scenele intunecate. Se poate diminua intr-o oarecare masura sau chiar elimina black crush-ul prin scaderea contrastului monitorului, dar evident se pierde tocmai caracteristica care face panourile VA atat de atragatoare pentru multimedia.

TN-urile ramin dupa parerea mea doar o solutie pentru bugetele foarte reduse, sau in cazul gaming-ului de compatitie (ma refer desigur la modelele profesionale la 120-144Hz) pentru care deocamdata nu exista alta solutie, dar care au totusi implementari de calitate foarte bune in comparatie nu marea masa a TN-urilor ieftine.

Dupa cum vedeti asa cum spuneam si la inceput nu exista monitor perfect. Fiecare tehnologie are plusurile dar si minusurile ei. Unde minusurile tind sa se rezolve apare problema pretului de cost. Oricum ar fi cel mai bun e monitorul care ni se potriveste destinatiei si bugetului alocat. In rest sunt doar pareri subiective.

In speranta ca nu v-ati plictisit asa cum estimam la inceput ;), va multumesc pentru rabdarea voastra. Pe masura ce alte probleme vor apare in acest domeniu voi incerca in masura timpului meu liber sa completez articolul, iar daca aveti intrebari nu ezitati sa le puneti mai jos. Va rog deasemeni sa folositi butonul Reply pentru continuarea aceleiasi discutii, iar daca v-am fost de ajutor nu ezitati sa apasati butonul de mai jos 🙂